#macoveilaw

Scrisoare deschisă către Serviciul Vamal al Republicii Moldova

Directorului Serviciului Vamal al Republicii Moldova,
Igor TALMAZAN

Stimate Domnule Director,

În calitatea de avocat, în ultima perioadă, am primit mai multe solicitări de la cetățenii Republicii Moldova, pentru a le acorda asistență juridică în cauzele contravenționale privind săvârșirea contravențiilor vamale și de contencios administrativ, unde, actele administrative individuale defavorabile au fost emise de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova.

Prezenta sesizare fiind precedată de studierea proceselor verbale și deciziilor asupra faptelor de contravenție vamală și anume cele, potrivit căror persoanele sunt sancționate conform componenței de contravenție prevăzută de art. 287 alin. (17) Cod Contravențional.

Aparent, nu este nimic ieșit din comun, deoarece orice faptă săvârșită cu vinovăție, care prezintă pericol social, atentează la valorile sociale ocrotite de lege și este prevăzută de Codul contravențional, este pasibilă de sancțiune contravențională. Cu toate acestea, la caz, suntem în prezența sancționării persoanelor în anul 2022 pentru o faptă comisă în anul 2010, cu aplicarea normelor intrate în vigoare după săvârșirea faptei.

Cu titlu de exemplu, în luna iulie 2013, persoana introduce pe teritoriul vamal al Republici Moldova, un mijloc de transport cu anul fabricării 1995, care la data intrării pe teritoriul Republicii Moldova, conform legii nr. 1569 din 20.12.2002, era mijloc de transport prohibit importării din cauza vechimii care depășea considerabil limita prevăzută de lege, prin urmare a fost plasat sub regimul vamal de admitere temporară de 180 de zile.

Necesită a fi luat în considerare că, persoanele nu neagă încălcarea termenului de 180 de zile de admitere temporară și nu se eschivează de la răspundere, însă, aplicarea legii noi asupra unei situații juridice consumate sub imperiul legii vechi, împovărează sarcina contravenientului.

Drept rezultat, fapta realizată prin nescoaterea de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a vehiculelor prohibite introducerii" nu putea fi calificată conform art. 287 alin. (17) Cod Contravențional, deoarece la momentul comiterii faptei componența nominalizată nu exista, aceasta fiind introdusă abia în 01.01.2021 prin legea LP 257 din 16.12.20, MO353-357/22.12.20 art.288; în vigoare 01.01.21, prin urmare, încadrarea juridică a faptei conform art. 287 alin. (17) Cod Contravențional reprezintă sancționarea persoanei pentru o faptă neprevăzută de cod la momentul comiterii.

În contextul celor descrise, constatăm aplicarea retroactivă a legii, fapt ce constituie încălcarea principiilor generale de drept. Or, „Nullum crimen, sine lege, nulla poena sine lege", constituie unul din principiile fundamentale.

În pofida faptului că, Serviciul Vamal dispune de informațiile despre intrarea și ieșirea mijloacelor de transport de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, agentul constatator în motivarea deciziilor de sancționare, leagă momentul consumării faptei de data și ora la care persoana ultima dată a traversat frontiera, invocând că fapta contravențională a fost constatată anume în acel moment, ceea ce după părerea noastră este eronat.

Există prezumția că Serviciul Vamal monitorizează respectarea termenului de 180 de zile de către persoanele care au introdus pe teritoriul vamal al Republicii Moldova mijloace de transport înmatriculate în alte state, și în acest caz, la expirarea termenului, neîntârziat urmează să contracareze comportamentul ilicit, prin constatarea faptelor contravenționale și sancționarea persoanelor vinovate, fără a fi admise intervale mari de timp. Totuși, se atestă tot mai multe situații, unde întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei asupra cazului de contravenție vamală după o perioadă de 10-12 ani de la expirarea termenului de 180 de zile.

Trebuie de specificat că în momentul introducerii mijloacelor de transport pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, multe din ele, conform Legii nr. 1569, deja erau prohibite introducerii pe teritoriul R.M., cu alte cuvinte, deja aveau vârsta de exploatare de peste 10 ani. Prin urmare, este firesc ca în anul 2022, acestea nu mai sunt exploatabile, multe din ele fiind deja transmise la fier uzat.

Anume în împrejurările în care mijlocul de transport nici nu poate fi scos de pe teritoriul Republicii Moldova și nici în continuare exploatat, devine foarte justificată neadmiterea aplicării legii noi asupra situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi.

Legea nr. 1569 din 20.12.2002 cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice – până la intrarea în vigoare a modificărilor aduse prin LP 257 din 16.12.20, MO353-357/22.12.20 art.288; în vigoare 01.01.21 prevedea la art. 10 alin. (34): „În cazul în care mijlocul de transport nu a fost scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit de legislaţie, iar acesta nu mai există (a fost distrus sau vândut la piese, fapt confirmat prin documente justificative), organul vamal va încasa pentru mijloacele de transport ce se încadrează în termenul admisibil de exploatare – drepturile de import, iar în cazul în care acestea sînt prohibite, va percepe contravaloarea lor conform legislaţiei în vigoare."Legea nr. 1569 din 20.12.2002 cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice – după intrarea în vigoare a modificărilor aduse prin LP 257 din 16.12.20, MO353-357/22.12.20 art.288; în vigoare 01.01.21 prevedea la art. 10 alin.(34): În cazul în care mijlocul de transport nu a fost scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit de legislaţie, iar acesta nu mai există (a fost distrus sau vândut la piese, fapt confirmat prin documente justificative sau declarația pe propria răspundere a persoanei), organul vamal va încasa drepturile de import."

Ceea ce corespunde spiritului legii, este de a aplica legea în vigoare la momentul comiterii faptei și de a crea condiții normale, în care persoanele fizice care au introdus mijloace de transport pe teritoriul Republicii Moldova până la intrarea în vigoare a legii (LP 257 din 16.12.20, MO353-357/22.12.20) și ulterior, din cauza imposibilității exploatării au fost transmise la piese sau fier vechi, să poată achita contravaloarea lor.

Impunerea achitării drepturilor de import, pentru un bun care din motive obiective nu mai poate fi utilizat după destinație, constituie o cerință exagerat de oneroasă, care nu poate fi pusă în sarcina persoanei.

Prevederile legale din Codul Contravențional și Codul Vamal, modificate prin LP 257 din 13.12.2020, urmează a fi aplicate exclusiv pentru viitor.

Tot aici, menționez despre existența unei practici diferențiate de aplicare a legislației pentru cazuri similare, astfel, pentru comiterea aceleiași fapte, în anul 2022, unele persoane sunt sancționate în corespundere cu art. 287 alin. (8), altele conform 287 alin. (17) Cod Contravențional. Cu titlu de exemplu, pot fi consultate materialele următoarelor cauze contravenționale:

1. Cauza contravențională nr. 155/2022;
2. Cauza contravențională nr. 236/2022;
3. Cauza contravențională intentată la sesizarea Postului Vamal Leușeni nr. 4893 din 14.10.2021.

Reieșind din cele expuse vin cu următoarele recomandări:

  1. De a uniformiza aplicarea prevederilor legale ce țin de sancționarea persoanelor pentru încălcarea regimului de admitere temporară pentru automobilele introduse pe teritoriul Republicii Moldova și declarate prin acțiune și a exclude aplicarea diferitor componențe de contravenții pentru aceeași faptă;

  2. De a exclude aplicarea normelor legale (componențe de contravenții) pentru situații juridice anterioare intrării în vigoare a acestora;

  3. De a uniformiza aplicarea regulilor cu privire la termenele de prescripție pentru cazurile de contravenții în domeniu vamal.


Cu respect,


MACOVEI Gheorghe

Avocat, doctor în drept, lector universitar